Decembrie este luna ierarhiilor, mai ales in sport. In fotbalul romanesc a inceput lupta pentru titlul de cel mai bun fotbalist al anului, trei tabere sustinandu-si cu convingere Decembrie este luna ierarhiilor, mai ales in sport. In fotbalul romanesc a inceput lupta pentru titlul de cel mai bun fotbalist al anului, trei tabere sustinandu-si cu convingere favoritii. Stelistii, marii castigatori ai acestui sfarsit de an, campioni de toamna cu un avans confortabil si calificati in "primavara europeana", vor sa ne convinga ca Neaga este cel mai bun fotbalist roman al anului 2004. Dinamovistii, posesori ai unui event reusit in vara, dar ezitanti in turul actualului campionat, ni-l propun pe Ionel Danciulescu, golgeterul editiei de campionat 2003-2004 si unul dintre cei mai in forma atacanti din Divizia A. Pana aici toate bune si frumoase. Si Neaga, si Danciulescu au meritele lor si, probabil, titlul va ajunge la unul dintre ei. Exista, insa, si o a treia parere care a reusit sa surprinda pe multi. Dumitru Dragomir, reprezentantul fotbalului autohton prin pozitia sa de presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, vine si ne dezvaluie fanteziile sale: "Mutu trebuie desemnat fotbalistul anului in Romania". El, omul care se bate cu caramida in piept ori de cate ori vreun "divizionar A" ajuns la nationala face vreun joc bun, ne propune sa premiem un "stranier". Fie si-asa. La urma urmei, chiar si aceasta idee, venita din partea lui, ar fi in regula daca nu e vorba de Mutu. Lasand la o parte, pentru moment, bogata viata extrasportiva a "Briliantului", merita sa aruncam o privire asupra fotbalistului Mutu in 2004. Fost jucator la Chelsea pana ce a fost concediat pentru ca s-a drogat, internationalul roman ajunsese sa nu mai prinda nici banca de rezerve, ca despre un loc de titular nici nu era vorba. Desi nu juca la echipa sa de club, el era convocat la nationala, singura echipa