- Diverse - nr. 244 / 13 Decembrie, 2004 Beneficiind de facilitatile acordate ziaristilor la vizitare, in decursul anilor am trecut pragul multor muzee din strainatate sau al unor cladiri declarate monumente cu mare valoare arhitecturala. Dintre acestea din urma amintim Hradul din Praga, Palatul Parlamentului din Budapesta, Palatul reginei Maria Tereza din Viena (Schönbrunn), Basilica San Pietro si Capela Sixtina din Roma, Domul din Milano, Palatul Dogilor din Venetia, Domul din Florenta, Luvrul si Versailles, castelele de pe Valea Loirei, Palatul sultanilor din Istanbul, Partenonul din Atena si multe altele. Admirandu-le pentru maretie, de fiecare data incercam un sentiment de frustrare si de regret pentru faptul ca asemenea capodopere arhitecturale nu puteau fi admirate si la noi acasa. Am trait in aceasta eroare ca nu avem ce arata strainilor in afara peisajului natural si a manastirilor din Bucovina pana mai recent, in momentul vizitarii fostei Case a Poporului, actualul Palat al Parlamentului din Bucuresti, impreuna cu tot ansamblul de constructii de o mare frumusete, ce strajuieste Bulevardul si Piata Unirii (4,5 km lungime), Piata Alba Iulia, bulevardele Burebista si Decebal. Un ansamblu arhitectonic de proportii uriase care nu numai ca arata bine, dar numele componentelor lui au o puternica rezonanta istorica. Am intarziat in cunoasterea acestui obiectiv existent, totusi, de atatia ani in peisajul romanesc (dar invaluit in legenda si mister si, deopotriva, hulit si aruncat chiar la lada de gunoi a istoriei, o data cu ctitorii lui, unii cerand demolarea acestuia), dand crezare tocmai acelor voci pizmase care n-au vazut in el altceva decat ceva similar urii de clasa, expresia concentrata a raului national, adunat dintr-o epoca pe care o repudiem inainte de a reusi sa-i depasim gloria. Iar unii dintre acesti guresi au tot interesul sa stearga cu buretele si