Odata cu ultima stampila pusa ieri pe buletinul de vot, romanii au incheiat socotelile cu anul electoral 2004. Am decontat mandatul guvernamental al lui Adrian Nastase, activitatea partidelor din Opozitie, prestatia celor doi finalisti pentru presedintie si, nu in ultimul rand, s-a terminat epoca lui Ion Iliescu la Cotroceni.
Noul presedinte al Romaniei este ultima piesa care vine sa completeze structura Puterii, asa cum a fost ea definita de electorat cu doua saptamani in urma, cand PSD a reusit sa nu piarda, iar PNL si PD si-au dublat scorul, dar succesul Aliantei este insuficient pentru a conduce Romania.
Asta e realitatea de care este obligat sa tina seama cel care va intra pe poarta Cotroceniului dupa 12 decembrie, este realitatea care a influentat in mod decisiv epilogul turului al doilea la presedintie. Adrian Nastase a plecat cu acest avantaj. Din pacate, guvernul Nastase nu a fost capabil sa organizeze, cel putin in primul tur, alegeri dincolo de orice suspiciune.
PSD l-a acuzat pe Traian Basescu ca a lansat acuzatia de frauda in mod iresponsabil, dar, privind inapoi, se vede ca ar fi fost mult mai simplu ca guvernul sa fi eliminat din start problemele care au generat atatea tensiuni politice. Nu era nici o dificultate sa se reglementeze chestiunea listelor speciale.
Se stia precis, de la alegerile anterioare, cati romani voteaza in afara localitatii de domiciliu. Evident, acestor oameni nu li se putea restrange dreptul la vot numai pentru ca s-au dus la tara, dar era usor sa se estimeze cate sectii de votare speciale se pot organiza, in functie de tranzit, in gari, autogari si aeroporturi.
Nu-ti trebuie un geniu al administratiei ca sa gaseasca o asemenea solutie. Degeaba, insa. Dupa doua saptamani de dezbateri pe aceasta tema, s-au infiintat sectii speciale pentru cei aflati in tranzit, dar prea p
