Pe urma zapezilor de-altadata

Craciunul satelor de campie n-are in el nimic fastuos. Cel mai mare dar pentru taranii din Baragan e rodul pamantului adunat in hambare si amintirile, bantuite de vifornite si de ninsori.

Noaptea se trezeste din somn, il hatana pe Gicu si il intreaba: "Mai, stii ca in 47 a degerat graul?". Gicu se intoarce pe partea cealalta: "Lasa-ma, bre, in pace, pe mine ma doare grau de anu asta!". Nea Gheorghe Micu are 83 de ani. E multumit ca mai vede sa citeasca in Biblie si ca mai poate iesi pe drum.

Nea Gheorghe

Prin trifoiul zapezii

Caldura topeste fulgii care incep sa alunece pe fereastra si ma simt acasa, in camera asta batraneasca, cu tavanul scund, facuta din chirpici. Gicu, baiatul lui Nea Gheorghe, e trecut de cincizeci de ani, dar ii plac povestile batranului. Si-a adus o galeata de tabla, o razatoare si curata porumb, asezat pe un scaunel de lemn cu trei picioare.

"A venit intr-un an zapada pe 8 noiembrie. A venit un vant si ne-am trezit cu zapada pana la genunchi", spune Nea Gheorghe asezat pe pat, la gura sobei. "Era in 42, ca nu plecasem in armata, da eram insurat."

Pisica vine si ea, de parca ar vrea sa asculte povestea. Se ghemuieste langa soba. Ne priveste torcand, si linistea din camera se amesteca cu lumina blanda din geamul ferestrei, peste care fulgii coboara lin. Ascult tacerea lui Nea Gheorghe si simt cum timpul isi incetineste trecerea, isi potoleste furia de pe marile bulevarde ale Bucurestiului, de unde vin. Totul recapata o ordine veche, ancestrala, toate au timpul lor. Pacea satului in care copilarisem se asterne in inima mea. Sunt bucuros pentru astfel de momente de regasire.

Povestea batranului e din vremea in care satul era impartit in plugari si pescari. Nea Gheorghe e plugar din mosi-stramosi, si despre orice anotimp ti-ar vorbi, iti vorbeste d