Alegerile prezidentiale nu au dat un invingator, ci doar un prim clasat. La final, cele mai disputate alegeri prezidentiale de dupa 1990 demonstreaza, o data in plus, ca politica partizana nu tine pasul cu societatea romaneasca.
Incercarea de a stimula (sau inhiba) participarea prin agresivitate, dincolo de abuzul, fara precedent si fara scrupule, de resursele administrative, predilectia pentru campanie murdara, a intors Romania cu 14 ani in urma. Sfirsitul erei Iliescu a fost, ca si inceputul ei, lipsit de glorie.
Lipsa de perspectiva a unei politici beligerante va afecta dintru inceput nu doar viitoarea guvernare, nu doar politica romaneasca, ci intreaga societate. Strategia victoriei cu orice pret dezvaluie precaritatea actorilor, dar mai ales a consultantilor.
Politica drept arta a convingerii a fost inlocuita, de cei ce nu au alta alternativa decit mentinerea cu orice consecinte la putere, cu hartuirea sau timorarea tuturor celor ce nu se supun. Distanta dintre politica si societate s-a accentuat. Tentativa de eliminare a noului alegator nu a reusit, acesta a devenit mult mai circumspect in ce priveste capacitatea de reformare a politicii.
Chiar radicalizarea unei parti a electoratului nu este decit o consecinta a unei situatii de criza.
Reconstructia spatiului public viciat prin interventia fara scrupule a politicienilor este absolut necesara. Dar dupa macelul electoral, o asemenea intreprindere nu va fi usoara. Institutiile trebuie mai intii sa isi recistige legitimitatea pierduta. Statul de drept pus intre paranteze se va resimti inca multa vreme, desi reforma sa se afla in centrul procesului de integrare europeana.
Functionind doar virtual in perioada alegerilor, statul, si asa afectat de coruptie si politizare, se resimte.
Reactia romanilor in fata acestei invazii a politiculu
