- Social - nr. 244 / 13 Decembrie, 2004 - Flacara: Dle Tudor Gheorghe, de 27 de ani, neintrerupt, veniti in fiecare 1 Decembrie la Alba Iulia. Cum a fost atunci, in 1977? - Acelasi director, acelasi om de aleasa simtire ma va intampina si azi la intrarea in Casa, ca si in urma cu 27 de ani: domnul Costica Sarbu. M-a invitat pe 1 Decembrie 1977 la inaugurarea Casei de Cultura. Printre invitati, mari istorici: Hadrian Daicoviciu, Dinu C.Giurascu. Eu am pus mana pe telefon si l-am sunat la Cluj pe Dumitru Farcas: Mitule, cobori tu de la Cluj, ca urc si eu de la Craiova si ne intalnim la Alba, pe 1 Decembrie! Si ne-am intalnit! La final, cand invitatii s-au ridicat sa plece, s-a auzit taragotul lui Farcas cu colindul "O, ce veste minunata!. Eram in 1 Decembrie 1977! Invitatii au incremenit! Farcas canta din stanga scenei. Din dreapta, am inceput sa cant eu "Tara asta nu e schweizer" (Ioan Nicolescu) dupa care am cantat "Acolo este tara mea" (Ioan Nenitescu) si "Mai vine tara pe la noi" (George Tarnea). Urechi agere au auzit (despre) acest moment, drept pentru care, anul urmator n-am mai fost lasat sa cant, dar de dus, m-am dus la Alba. Inca de atunci, propunerea mea de a canta poezie patriotica, a debusolat. - Flacara: Astazi, putem vorbi, ne putem bucura de Tudor Gheorghe redivivus! Ne uimiti, ca sa nu mai spun ca ne socati prin formule inedite de spectacol, prin originalitatea conceptiilor artistice, absolut in spirit european, dar, in acelasi timp, in spirit profund romanesc: Anotimpurile (simfonic) Poeziei Romane, "Diligenta cu papusi" (spectacol realizat cu copii de ciclul 1), "Petrecerea cu taraf" _ reconsiderarea, reintoarcerea la interpretarea folclorului autentic cu taraf traditional romanesc, "Mie-mi pasa", o privire "de laser", dupa cum spuneati, asupra realitatilor romanesti postdecembriste. - Si nu ma opresc aici. In 23 aprilie 2005, la Sala Palatul