- Cultural - nr. 244 / 13 Decembrie, 2004 Daca in epoca trecuta era doar pomenita etnogeneza limbii romane in liceu, azi, inca din gimnaziu, se fac presiuni asupra constiintei copiilor nostri. Si, astfel, toti termenii bine selectati ca exemple sunt doar de origine straina, de te mai intrebi a cui limba o vorbim. La televizor, frecvent, se continua aceeasi politica, de a ne invata ca limba ce o vorbim este formata din imprumuturi. La fel se intampla si la 1843, atunci cand Aaron Florian a spus: "Inceputul ce ai este necunoscut, numele ce porti nu este al tau, nici pamantul pe care locuiesti... inceputul ni s-a tagaduit, numele ni s-a prefacut, drepturile ni s-au calcat in picioare numai pentru ca n-am avut constiinta nationalitatii noastre, numai pentru ca n-am avut pe ce sa ne intemeiem si sa ne aparam drepturile." Traim vremuri in care constientizam la nivel planetar ca numeroase teorii ce pareau sigure sunt inlocuite cu altele, mai profunde. Oare pruncii au uitat limba milenara a mamei lor, si au preluat rapid limba latina de la niste veterani nelatini, cuceritori ai unei parti din teritoriul geto-dacilor? Asa ne sugereaza cu indaradnicie cei care, dintr-un complex de inferioritate sau din nestiinta, au initiat sau acceptat un sistem etimologic aflat in dezacord profund cu realitatea. Acelasi lucru il constata si Robert Charroux despre stramosii sai, celtii. Pana si primul cuvant din lume, mama, este legat de catre autorii DEX-ului de latinescul mamma, care inseamna tata. Ca si cum pana la cucerirea unei parti din Ardeal si a unei parti din Oltenia, populatiile tracice, germanice, celtice si scitice din spatiul Carpato-Dunarean se nasteau prin inginerie genetica, fara mame. Aceasta obsesie de a cauta cu orice pret o etimologie se pare ca are legatura si cu lipsa de credinta. Polarizarea lumii a inceput in ziua in care Dumnezeu a spus "Sa fie lumina!". Atunci