BiFESTul poate fi catalogat drept unul dintre cele mai complexe festivaluri care au loc în Bucureşti; filme noi şi bune, intrate în competiţii gen Locarno, cu puţine şanse de a ajunge pe marile ecrane autohtone în viitorul apropiat, publicitate, medalioane şi retrospective ale unor regizori est-europeni, ca să menţionez doar câteva dintre atracţii. Unul dintre acele momente în care regreţi că fiinţa umană nu are calitatea ubicuităţii, căci altfel ai putea să ajungi la toate locaţiile, filmele, workshopurile, conferinţele de presă... Dar obstacolele acestui debut au fost pe măsura ambiţiilor: programe anapoda, subtitrări de proastă calitate, decalate, nepotrivire de ecrane, plus că o anume proiecţie de la Cinematograful "Patria" ar fi putut fi luată drept o experienţă de criogenare făcută pe spectatori. Nu-i nimic, plăcerile cinefile au compensat inconvenientele, aşa că urăm viaţă lungă BiFESTului!
Iată că şi regizorii "de artă" fac sequeluri; ultimul film al regizorului hongkonghez Wong Kar Wai (difuzat la BiFEST) e elementul final al unui triptic, în sensul că 2046 continuă destinul protagonistului din O iubire imposibilă, aducând şi personaje din Days of Being Wild (1991). Legătura dintre filme e foarte strânsă, iar plăcerea vizionării lui 2046 depinde de cât de mult vă amintiţi din O iubire imposibilă. Dacă l-aţi văzut recent, impresia de "déjŕ vu" e garantată. Iar dacă nu, această cronică vă va reîmprospăta amintirile, sau, speră autoarea, vă va determina să-l vedeţi - filmul e disponibil pe casetă video.
Lungmetrajul care l-a făcut faimos pe Wong Kar Wai este Chungking Express, care are montajul rapid specific videoclipurilor. O iubire imposibilă e exact contrariul, fiind hiper-lent ca naraţiune, cu interludii filmate cu încetinitorul, cu puţine fade-uri care să sincopeze "acţiunea". Filmul spune povestea a doi vecini, Su Li Zhen,
