Parcă l-aţi aştepta pe preşedintele Franţei

R: Am înţeles că pe această proprietate a dumneavoastră, au fost găsite cîteva sute de cartuşe neexplodate.

Michel Tournier: François Mitterand ar fi putut să calce foarte bine peste ele fără să afle nici el, nici eu ce zăcea sub pămînt. Mi-ar plăcea să ştiu din care lupte dintre francezi şi nemţi or fi provenind, din iunie '40 sau din august '44? Dar vă întrebaţi probabil ce caută Mitterand în această sihăstrie... Ei bine, aveam un prieten comun, pe fotograful Édouard Boubat, ilustratorul unora din cărţile mele, autor de asemenea al unor albume cu personalităţi politice precum Anwar al-Sadat sau Willy Brandt. Realizînd în 1983 un album cu Mitterand, mi-a transmis dorinţa acestuia de a mă cunoaşte şi a mă vizita. M-am grăbit îndată să schimb toată vesela, pentru că serviciile erau incomplete, farfuriile şi ceştile ciobite, eu şi prietenii beam fără complexe din pahare de muştar, furculiţe aveam puţine şi de modele diferite, cuţite şi linguri la fel. Am alergat îndată la bazarul din Choisel şi le-am comandat, la care patroana s-a mirat "Domnule Tournier, cumpăraţi atît de multe lucruri noi de parcă v-aţi pregăti să-l primiţi în vizită pe preşedintele Franţei!" Nici nu ştia cîtă dreptate avea. Numai că Mitterand a mai venit de încă trei ori, atît de mult i-a plăcut grădina mea. Nu pot să uit însă prima lui descindere cînd gărzile au scormonit peste tot, stăteau pe capul meu de dimineaţa pînă la opt seara şi, întorcînd curtea şi grădina pe dos, au dat peste acele cartuşe.

E curios că, deşi m-a vizitat de patru ori, preşedintele nu a dorit să mă ia cu sine în Germania de Est într-un moment incredibil, pe 6 octombrie 1989. Regimul se clătina, dar nemţii de răsărit ţineau să aniverseze 40 de ani de la proclamarea republicii lor, iar Mitterand, în compania celor mai sinistre figur