- Social - nr. 245 / 14 Decembrie, 2004 In ciuda faptului ca se aud numeroase voci care cer inasprirea pedepselor pentru cei care sunt certati cu legea, in practica tarilor dezvoltate tendinta este cu totul alta. Daca pana in anul 1970 in majoritatea legislatiilor nationale infractiunile erau pedepsite, de regula, cu inchisoarea, de atunci au fost introduse importante inovatii in sistemul sanctionator, in scopul umanizarii procesului corectional. Cum bine se cunoaste, dupa anul 1989, si Romania a renuntat la pedeapsa cu moartea, aliniindu-se, astfel, legislatiei in domeniu in plan european. Cu toate acestea, dat fiind inca procentul ridicat al infractionalitatii, pedepsele aplicate, asa cum sunt percepute de catre o buna parte a populatiei romanesti, nu sunt in concordanta cu gravitatea faptelor comise, si ma refer aici la cazurile de crima, cand faptasii primesc pedepse limitate la un numar de ani. Dupa opinia specialistilor, cei mai multi dintre noi, atunci cand analizam faptele comise de un individ si raportam sanctiunea primita la gravitatea acesteia, omitem un element esential din judecata noastra, anume ca, in principal, sanctiunea, respectiv pedeapsa cu inchisoarea are ca scop principal resocializarea infractorului, in vederea insusirii normelor si valorilor sociale. Nu degeaba in penitenciarele din Romania sunt incadrati si specialisti in psihologie, educatori, cadre didactice, deoarece, prin activitatile pe care acestia, alaturi de toti cei din sistemul penitenciarelor, le desfasoara, pot influenta comportamentul celui aflat temporar in inchisoare, care poate constientiza gravitatea faptelor sale prin prisma valorilor morale. Mai mult chiar, dupa iesirea din penitenciar exista servicii specializate care urmaresc si controleaza modul in care cel care a gresit reuseste, si este ajutat in acest sens, o reinsertie sociala. Pedeapsa cu inchisoarea presupune cost