Alegerile parlamentare si prezidentiale au incheiat un an politic mai echilibrat decit se putea prevedea, mai interesant decit multi si-au imaginat, mai complicat decit intreaga istorie – inca scurta, ce-i drept! – a postcomunismului romanesc.
Fiindca a fost anul relansarii competitiei de pe scena noastra publica si al celor mai strinse curse electorale din 1990 incoace.
Retrospectiva 2000-2004
Astazi pare de mult lasata in urma perioada dominatiei necontestate a Partidului Social Democrat, revenit la finele anului 2000 la guvernare, in timp ce opozitia democratica se reducea atunci la cele circa 15 procente cumulate de Partidul National Liberal si de Partidul Democrat.
De partea sa, PSD mai avea minusculul Partid Umanist din Romania, pe care-l trasese dupa sine in Parlament, si Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania, devenita sustinatoare conditionata a guvernarii, dupa ce o prealabila tentativa de combinatie similara a PSD cu PNL daduse gres. Pentru ca peisajul sa fie blocat intr-o singura formula de asociere posibila, Partidul extrem-nationalist Romania Mare ocupa un sfert din fotoliile legislativului, dupa puseul electoral din noiembrie 2000. Izolat de toate celelalte formatiuni parlamentare, PRM si-a adus contributia la politica perioadei restringind marja jocului democratic si permitind PSD sa domine scena, desi in alegeri obtinuse sub 40%.
Beneficiind de alte circa 7 procente in urma redistribuirii voturilor acordate partidelor care n-au atins pragul electoral, absorbind apoi parlamentari ai altora (ca si primari, consilieri judeteni si locali), social-democratii premierului Adrian Nastase au ajuns sa controleze autoritar aparatul administrativ. Pina la finele verii lui 2003, situatia parea stabila si nu se intrevedea perspectiva unor schimbari majore in perspectiva alegerilor din 2004. Nici PNL, n
