In deceniul al treilea al secolului XX a ajuns si in Romania. S-a strecurat mai intai in localuri, apoi pe ringurile de dans si in cele din urma in inimile oamenilor. Cel care i-a dat o stralucire aparte, aici in Romania, este compozitorul George Sbarcea, autorul neuitatului "Ion, Ionelule".
Intr-un oras murdar si inghesuit, dar care se dezvolta rapid si plin de energie, emigrantii din toate colturile lumii, inghesuiti in suburbiile Buenos-Aires-ului, simteau nevoia sa evadeze din starea lor de dezmosteniti ai soartei.Faceau acest lucru cantand si dansand tango in cartierele marginase si bordelurile de la periferia orasului.
Era maniera lor de a-si elibera vietile de durere, devenea modul lor de a iubi, firesc si pasional. Pentru ca, inainte de toate, tangoul este un dans pasional si mai apoi maiestrie artistica.Poetul argentinian Jorge Louis Borges a denumit tangoul foarte simplu, dar cat se poate de sugestiv: "Tangoul este un gand trist, dar care se poate dansa".
Dansat de cupluri de barbati
Dincolo de versuri, muzica si dans, tangoul ascunde sentimente adevarate, sentimente pe care nu toti au curajul sa le traiasca.
Sfasietor si alintator, in acelasi timp, tangoul este nu numai un mod de a pasi, cu volute largi si maiestru alcatuite, ci este un dans al sufletelor pereche, care se recunosc si se atrag reciproc.
La inceput, tangoul a fost dansat doar de cupluri de barbati, datorita faptului ca femeile nu indrazneau sa participe la un dans cu o asemenea incarcatura sexuala. Treptat insa tangoul a cucerit Parisul, inainte de a cuceri intreaga lume.
Cei care au dansat macar o data in ritm de tango, raman cu nostalgia lui si vor dori mereu sa mai aiba ocazia de a-l dansa din nou, iar cei care nu au facut-o cu si