Mă cert de ani de zile cu cei care nu vor să meargă la vot. Şi cu cei care se declară scîrbiţi de politică, şi cu cei care cred că jocurile sînt făcute dinainte. Aceste persoane sînt, altminteri, foarte sensibile la rezultate şi îmi telefonează în miez de noapte să conversăm despre sondajele ieşirii de la urne. Nu mai vorbesc de rezultatele finale de la parlamentare.
Unii dintre amicii şi prietenii mei apropiaţi au votat cu Puterea. Cei mai mulţi cu Opoziţia. Culmea e că cei care îmi telefonează la ore problematice sînt tocmai cei care au stat acasă. Şi mi se adresează cu un ton de reproş, de parcă eu aş fi vinovat de rezultate. Mi-am făcut un fel de autovaccin împotriva apelurilor de acest fel. Adică îi întreb pe conlocutorii mei dacă au fost la vot. Celor care au stat acasă le spun că n-am chef să vorbesc discuţii despre politică.
Aud pe cîte unii, persoane cu pretenţii intelectuale şi cu venituri rotunjoare, că nu s-au dus la vot fiindcă au vrut să vadă ce fac ceilalţi. Sau pentru că n-au avut timp: program încărcat! Ce însemna asta? Trebuia să merg în weekend, am avut treabă la ţară, m-am dus la munte, după o săptămînă de muncă, decît să mă enervez cu votatul. Îmi pare rău, dar, dacă am stat acasă, asta înseamnă că nu ne prea interesează cine iese din căciulă. Ca să nu spun că aici se ascunde un vot în alb.
Un mic întreprinzător care a stat acasă, om cu idei de opoziţie, mi-a explicat că dacă se schimbă puterea, el nu va mai şti cui trebuie să-i dea darul, ca să-i meargă afacerea înainte. Era convins că, indiferent cine cîştigă, el va fi silit să cotizeze pentru a-şi vedea de afaceri.
Altcineva, mare întreprinzător, n-a avut timp să voteze cu ai lui, deoarece avea discuţii în vederea unei înţelegeri cu ceilalţi, ca să fie sigur că nu va ieşi în pierdere după alegeri.
Pe lîngă toate explic
