REPORTER DE TIGAIE "Porcul este un animal tare bun. Daca omul are grija de el, n-are altceva de facut decat sa manance, sa doarma si sa se ingrase. De aia ii si spunem porc!" Mos Vasile
SIMONA CHIRIAC
Mi-am propus ca in acest an de Ignat sa nu mai asist la taierea porcilor cunoscuti. Nu se face asa ceva intre prieteni. Asa ca a trebuit sa ma indepartez de Bucuresti. Dar unde sa ma duc? De satul bunicilor nici nu putea fi vorba. Nu a trecut nici o luna de cand am facut cuostinta cu animalele din curte, printre care se aflau si vreo trei porcusori. Noroc cu un prieten care mi-a sarit in ajutor. Ce-ar fi daca am merge la Ploiesti, la niste rude mai indepartate ale lui? Am acceptat cu mare placere, caci, cu siguranta nu vazusem niciodata porcul cu pricina.
Trec peste calatoria cu trenul, scurta, dar plina de peripetii. In sfarsit, ajungem in fata casei. Este destul de mica, vopsita toata in verde, strivita din stanga si din dreapta de doua casoaie cu etaj, cu siguranta invidiate de tot cartierul. Cand stai in fata mogaldetei de casa, ai senzatia ca este ultima supravietuitoare a unei lumi deja disparute. Dar nu este total rupta de civilizatie. Pe casa se distinge clar forma unei antene parabolice, ca sa fie omul multumit.
Poarta este dotata cu sonerie, asa ca am fost scutiti de semnalizarea sosirii noastre prin strigate din toti plamanii (doar doua perechi in cazul nostru). Apasam pe buton si asteptam. Nu se intampla nimic. Apasam iarasi. In cele din urma, apare si mos Vasile, cum ii spune prietenul meu, cu cusma pe-o ureche. Se uita intrebator la mine. N-oi fi eu o frumusete, dar se pare ca mai rar ii calca pragul fete de varsta mea. Se linisteste cand il vede pe Adrian. Asa mai vii de acasa! Ne astepta ca sa se apuce de treaba. Mergem in spatele casei si facem cunostinta cu restul familiei: tanti Ileana, sotia lui mos Vasile
