Într-o frumoasă seară de noiembrie, timişorenii au participat la premiera de excepţie a unei piese simfonice zămislită din forţa conjugată a doi mari creatori: compozitorul Remus Georgescu şi sculptorul Peter Jecza. Mângâind cu ochiul formele şi volumele în bronz expuse de Peter Jecza, Remus Georgescu le-a auzit vibraţia sonoră şi le-a transpus în sunete: astfel s-a născut "Triade. Sculpturi dintr-o expoziţie. Studii simfonice pe teme de Peter Jecza". Maestrul Georgescu s-a lăsat cuprins de acea forţă sacră iluminatoare care îl inspiră pe artistul Jecza ori de câte ori modelează o nouă formă sculpturală şi a repetat epifania în registrul muzicii: a interiorizat sculpturile, le-a dematerializat sub forma unei simţiri energice, dar imponderabile şi le-a adăugat un element fabulatoriu. Adică, le-a legat într-o poveste, de simplitatea fundamentală a basmelor şi de eleganţa nobilă, eroică a marilor compoziţii muzicale.

În plus, a ilustrat un proces semiotic de o raritate excepţională. Este vorba despre traducerea pe care a efectuat-o maestrul Georgescu atunci când a transpus textul sculptural în text muzical, o traducere diferită de cea verbală, practicată în mod obişnuit de traducători atunci când tălmăcesc dintr-o limbă în alta. Se numeşte, cu un termen grecesc sofisticat, ekphrasis şi reprezintă descrierea unui tablou într-o poezie, a unei poezii în muzică, a sculpturii în pictură, muzică sau poezie. Nu este o simplă găselniţă postmodernă, ci un fenomen cu rădăcini îndepărtate, de o complexitate teoretică distinctă, din ce în ce mai provocatoare astăzi pentru semioticienii, lingviştii, criticii literari sau muzicologii hotărâţi să îi fixeze bazele teoretice. îl găsim practicat deja în antichitatea greacă şi romană, dacă ar fi să ne amintim doar de descrierea scutului lui Ahile în Iliada lui Homer sau de cel al lui Eneas întreprinsă de Vergiliu. În tim