Au trecut mai bine de zece ani de când funcţionează Fundaţia Academia Civică, instituţie prea puţin susţinută de autorităţi, dar respectată de specialişti şi de opinia publică. La conducerea ei se află, încă de la înfiinţare, Ana Blandiana, o mare poetă şi, în acelaşi timp, o conştiinţă a societăţii româneşti. Alţi oameni de valoare, cunoscuţi pentru realizările lor profesionale şi curajul opiniei, o secondează ca vicepreşedinţi: Lucia Hossu Longin, Nicolae Noica, Romulus Rusan, Aurelian Trişcu. Postul de director executiv este deţinut de Gheorghe Arvunescu, iar cel de secretar ştiinţific de Ioana Boca. Din comitetul director, în afară de cei deja menţionaţi, mai fac parte Gheorghe Mihai Bârlea, Sorin Ilieşiu, Traian Orban, Marius Smighelschi. Această echipă de conducere, impresionantă prin profesionalismul şi prestigiul componenţilor ei, dar lipsită de mijloacele financiare necesare, a reuşit să-şi atragă colaboratori din rândul unor tineri intelectuali, dispuşi să muncească pe nimic sau aproape pe nimic pentru o operă de interes naţional (şi, după cum s-a constatat în ultimii ani, şi internaţional): identificarea, sistematizarea, interpretarea şi mai ales păstrarea informaţiilor legate de crimele comunismului. Am subliniat cuvântul păstrarea pentru că această activitate este în mod special importantă şi chiar eroică în condiţiile în care reţele de foşti activişti ai PCR şi lucrători ai Securităţii continuă să ducă o campanie de ştergere a memoriei colective, în complicitate cu numeroşi cetăţeni inocenţi, dar lipsiţi de sentimentul responsabilităţii, atraşi de confortul pe care îl asigură amnezia.

O mare realizare a fundaţiei o constituie Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, inaugurat la 20 iunie 1997 şi considerat azi, nu numai în România, ci şi în străinătate, o operă ştiinţifică şi morală de pionierat în Europa de