Sintem realizatori de film documentar, dar ne-am asumat, de aceasta data, rolul de corespondenti de presa, intrucit am vrea ca vestile bune de la IDFA sa nu se piarda. Pentru ca, de la Amsterdam, situatia documentarului romanesc se vede mai bine decit de la Bucuresti, unde chiar in anul acesta Ministerul Culturii a organizat comemorarea activitatii Studioului „Sahia“ si, cu acea ocazie, s-a deplins disparitia genului.
Tot in 2004, Ally Derks, directoarea festivalului de la Amsterdam, scrie in cuvintul de deschidere al catalogului: „In tarile din Estul Europei se remarca azi o renastere a filmului documentar. Apar filme minunate din Romania, Polonia si Ungaria. Filme care au de-a face cu trecutul, deslusesc istoria si privesc spre viitor“. Dar de ce ar trebui sa acordam mai mult credit acestei pareri?
Pentru ca IDFA este Cannes-ul filmului documentar si sa fii selectionat acolo este un premiu in sine. Pentru ca, in acest an, IDFA a gazduit 2.300 de invitati si s-au vindut circa 120.000 de bilete la cele aproape 200 de filme prezentate. Intre aceste filme, 4 erau romanesti, lucru care nu s-a mai intimplat de cind exista festivalul.
Este vorba despre Blestemul ariciului (regia: Dumitru Budrala) si Marele jaf comunist (regia: Alexandru Solomon) – proiectate in competitia „Joris Ivens“, Decreteii (regia: Florin Iepan), care a concurat in sectiunea „Silver Wolf“, si Podul peste Tisa (regia: Ileana Stanculescu), selectionat ca film de debut. Aceste filme au fost selectionate din peste 2.000 de documentare din lumea intreaga. Vestile bune nu se opresc aici: filmul realizat de Ileana Stanculescu a obtinut „First Appearance Award“, premiul sectiunii de debut. Iar festivalul nu acorda decit patru premii.
Credem ca este interesant de vazut care este „biografia“ acestor filme. Doua dintre ele (filmul premiat si cel al lui Dumitru Budrala) s
