Stentorul omnivalent in lupta cu critica
Intorcindu-ne la precursori, nu-i exclus ca solutia cooptarii unui ceva mai tinar si extrem de temperamentos partener, in persoana managerului de publicitate si marketing cultural Lucian Georgescu, caruia Dan Chisu i-a cedat avanscena, sa se probeze functionala in supravietuirea metamorfozata a initiativei de la inceputul anilor ’90. Un ce apatic il umbrea intermitent pe precursorul altminteri cu sarm si nastrusnic (n-a inventat oare Dan Chisu, dupa DaKINO 13 – cum sa nu fii superstitios?! –, „ocolul Pamintului in 80 de zile“, ca sa aduca invitati straluciti la DaKINO 14, dar, ajuns pe podiumul acestei editii, n-a mai adus vorba despre „ocolul“ efectiv efectuat?!). Neofitul publicitar si-a adus insa in arena propriul arsenal. Mai intii – la moindre des choses! – la editia 14 DaKINO, nu numai ca a disparut juriul paralel al criticii infiintat la editia 13, dar nici Premiul criticii (prevazut in Catalogul noii editii) nu s-a acordat, fara nici o explicatie, basca bagatela ca nici un critic de film roman n-a facut parte din dublul juriu (pentru scurtmetraje de fictiune si pentru documentare) format din 7+3 membri.
Altminteri, in privinta sectiunii competitive din BiFEST, care-si pastreaza numele DaKINO, totul „ramine cum am stabilit“: din 20 de documentare acceptate la preselectie (cf. Catalogul distribuit presei), 7 sint bastinase, iar din cele 26 de scurtmetraje de fictiune – 10. Altfel spus: peliculele Made in Romania reprezentind mai mult de o treime din total, de la un produs romanesc la urmatorul, geometric vorbind, n-am apucat sa vedem doua scurtmetraje straine intregi. In acest tip de preselectie, citim din capul locului, pentru a patra oara, in genele BiFEST (inainte de a ajunge la evaluarea filmelor), raporturile cu spiritul critic si cu criticii nesubsumati utilitatilor publicitare. Recte con
