Cum spuneam şi în cronica de săptămâna trecută, anul 2004 a fost unul extrem de generos cu debuturile în proză. Cred că din 1990 încoace n-am avut un alt an editorial cu atâtea apariţii interesante. Întâmplarea face însă ca abia sfârşitul anului să ne rezerve marea surpriză şi din partea unei edituri extrem de zgârcită cu debutanţii, mai ales cu cei din zona literară. Debutantul despre care am ales să scriu de data aceasta se numeşte Nicolae Strâmbeanu, iar Humanitas nu ne spune despre el decât două lucruri într-o minusculă paranteză: că are 48 de ani şi că e timişorean. Dan C. Mihăilescu s-a şi întrebat, mai în glumă mai în serios, dacă acest Nicolae Strâmbeanu există cu adevărat.

Evanghelia după Arańa este un roman picaresc sau, mai exact, o pastişă a romanului picaresc. Eroul cărţii şi totodată naratorul este castilianul Joaquin Arana, un fel de menestrel care intră în toate încurcăturile posibile în timp ce este purtat de un destin capricios dar cu imaginaţie prin mai toată lumea, prin porturi şi pe pământuri necunoscute. Şi dacă vorbim de aventuri şi de peripeţii, pericolele vin de se adaugă de la sine. Cei familiarizaţi cu literatura picarescă mă vor înţelege când spun că mi-e absolut imposibil să rezum subiectul romanului. Metaforic vorbind, subiectul romanului este, dacă vreţi, însuşi epicul. Evanghelia lui Arańa este însăşi Povestirea. Sigur, meritul este în principal al formulei, al tipului de roman, dar rareori cititorului român i-a fost dat să treacă, alături de personajul cărţii, prin atâtea întâmplări de viaţă şi de moarte. Suntem, aşadar, în Spania primului secol, dar pentru foarte puţin timp pentru că Joaquin Arańa va fugi în Portugalia, va naviga pe Marea Oceanică pe urmele minunatelor mirodenii până în Indii şi China, va lua parte la revolte, intrigi, trădări şi nelegiuiri, va cunoaşte luxul şi va decădea ca ultimul om, va fi navig