Beţele-n roate puse de vigilenţii activişti ideologici ai "partidului şi guvernului" iniţiativei unui grup de redactori cărţari, adică textologi, din Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, care începuseră, prin ediţiile Miron Costin, Opere (îngrijite de P. P. Panaitescu), Grigore Alexandrescu, Opere (îngrijite de I. Fischer) şi I. L. Caragiale, Opere (îngrijite de Al. Rosetti, Şerban Cioculescu şi Liviu Călin), publicarea unui corpus de opere complete, cu variante integrale şi note de istorie literară al scriitorilor "clasici" români şi transferarea proiectului şi a planului de perspectivă al corpusului la Editura Academiei a avut ca efecte imediate, nu numai scontate, ci şi desigur îndeaproape urmărite, anularea iniţiativei, condamnată direct ca o tentativă de subminare "idealistă" şi "obiectivistă" a interpretării marxist-leniniste a literaturii clasice române. Un alt efect, probabil şi acesta scontat, a fost canalizarea intenţiilor şi energiilor constructive declanşate de iniţiativa menţionată spre un alt tip de ediţie. Acesta trebuia să fie un tip de compromis menit să compromită proiectul iniţial, structura lui şi structura volumelor cuprinse în el. Cu alte cuvinte, o ediţie de compromis tradiţional, menită să împace capra cu varza. Ceea ce s-a şi întâmplat, genele noastre, ale românilor, fiind dedate, probabil, din vremurile prin care am trecut, cu acceptarea mězerului confort al cedării, al lui "dacă altminteri nu se poate, e bine şi-aşa", al lui "decât nimic, mai bine ceva, cât de cât" şi cu tertipul speranţei mincinoase în viitorul incert al lui "când s-o putea". Şi astfel -, cedând într-o vreme a cedărilor şi a compromisurilor succesive, dominată de temeri, de prudenţe şi de numeroase "forme" pe care le "îmbrăca" "lupta de clasă" şi "lupta împotriva influenţelor ideologiei occidentale", "decadente", faţă de care, aceiaşi activişti sau progeniturile