- Social - nr. 246 / 15 Decembrie, 2004 Nu incetez sa cred ca democratia este un proces niciodata incheiat. Ma sustin astazi cu una dintre carentele modelului de democratie pe care-l veneram. Este vorba de lipsa legitimitatii celor care ne conduc, ca rezultat al votului universal, coloana vertebrala a democratiei. Sa luam cazul alegerii presedintelui tarii. Daca cca 47 % din populatia tarii nu s-a prezentat la vot, inseamna ca acest segment foarte mare al populatiei n-are incredere in nici unul dintre cei doi. Mai departe: daca fiecare este acreditat cu increderea a 50 % (operez cu cifre rotunde, logica ramane aceeasi la 1-2 procente in plus sau minus), dintre cei prezenti la vot, inseamna ca numai jumatate dintre cei cca 53 %, adica 26,5 %, il legitimeaza pe fiecare. Prin urmare, 73,5 % din populatia adulta a tarii nu-l agreeaza pe nici unul. Sa se intrebe oricine daca investit cu increderea a 26,5 % din populatie si cu 73,5 % neincredere, alesul mai este legitim? Si totusi, este in raport cu regulile actuale ale jocului democratic. Nu-mi trece prin gand ca o legitimitate este valida numai, sa zicem, cu 80 %, sau mai mult, a increderii, caci una din valentele democratiei este si posibilitatea de a spune NU. Ceea ce vrem sa subliniem este ca in lipsa altor reguli ale democratiei trebuie sa le acceptam pe cele care sunt; in acelasi timp, din moment ce carenta sesizata este, trebuie sa acceptam, in mod constient, ca democratia este perfectibila si ca nu vom ajunge niciodata la capatul ei. O alta carenta, legata direct de cea sesizata mai sus, votul universal nu garanteaza ca reprezentantii alesi sunt cei mai buni. Iata, cel putin doua perspective, dinspre care democratia trebuie regandita. Sunt mai actuale ca oricand spusele lui J.J. Rousseau ca, pentru ca legile sa fie conforme cu conditia umana, legiuitorii ar trebui sa fie ingeri. Numai ca si dracul la plec