SPECIAL Olivia Badoi avea 4 ani cand tatal ei a murit impuscat in decembrie ’89. Au trecut 15 ani. Si-ar dori sa-l aiba langa ea in fiecare zi sa-i poata spune "draga tata"... Scrisoare catre eroul meu

In decembrie ’89, Vinerian Badoi avea 29 de ani, o sotie frumoasa si o fiica de 4 ani. Indurerat si revoltat de ceea ce s-a intamplat la Timisoara, nu a putut sta deoparte. A fost impuscat, in Piata Universitatii, la 21 decembrie - nu se stie de cine - pentru ca tanjea dupa dreptate, dupa schimbare.

MIRA MUNTEAN

PAGINI DE ISTORIE. Povestea Anei si a fiicei ei a impresionat o lume intreaga in decembrie ’89, revista Paris Match realizand un numar special dedicat Revolutiei din Romania Viorel (Vio), cum ii spuneau prietenii si colegii, visa sa traiasca intr-o tara libera, in care drepturile omului sunt respectate. De cativa ani incepuse sa spuna familiei, prietenilor ca "asa nu mai putem trai, ca societatea socialista este prielnica celor mai mari minciuni, ca nu mai avem dreptul sa induram atata mizerie!". "Nimic nu il multumea. Nu era impacat cu el insusi. Parca era mereu o lupta in el. Imi spunea ca vrea sa plece din tara. Il chinuia gandul asta din ce in ce mai mult", spune Ana, sotia lui.

FRAGMENT. Din jurnalul lui Viorel Badoi: "Poti sa reusesti oare cand esti buturuga mica? Simt ca mi-am irosit destul timp din viata si ca este momentul sa fac ceva. Am... ani, timpul ma preseaza, iar gandul ca stau aici, cand poate ultima mea sansa de a face ceva se risipeste, ma aduce in pragul nebuniei. Biet Don Quijote ce sunt...".

LANGA TIMISORENI. In dimineata zilei de 21 decembrie a dus-o pe fiica lui, Olivia, la gradinita, apoi a plecat la serviciu, impreuna cu Ana. La metrou, la Piata Unirii, s-au despartit. "Ne vedem diseara acasa", i-a spus Vio sotiei lui. Acestea au fost ultimele vorbe pe care Ana le-a auzit de la e