Se straduiesc, in aceste zile, analistii, sociologii, ziaristii, moderatorii, sa ne faca sa pricepem mai bine si mai repede dinamica si semnificatia schimbarilor politice, a mutatiilor de pe terenul Se straduiesc, in aceste zile, analistii, sociologii, ziaristii, moderatorii, sa ne faca sa pricepem mai bine si mai repede dinamica si semnificatia schimbarilor politice, a mutatiilor de pe terenul postelectoral. Mi-am permis sa amintesc si in alte ocazii asemanatoare vorbele generalului De Gaulle, atat de adecvate momentului: "Nu ne vom plictisi". Cele mai multe talk-show-uri sunt programate in asa fel incat sa intram adanc, in noapte, cu gandul la ce ne va aduce si ziua de maine, cine cu cine se va mai alia. Daca gazdele nu sunt din cale afara de volubile si nu iau vorba din gura invitatilor sau daca au diplomatia de a nu-si expune atat de patimas propriile optiuni, ne alegem cu ceva. In orice caz, imaginea unei Romanii in miscare este mai pregnanta. Doar pentru umoristii care, potrivit, cica, rating -ului, ar detine suprematia favorurilor telepublicului, mai exista o Romanie eterna, racordata la clampanitul din palme al noii institutii a aplauzelor inregistrate pe banda. Ma intreb ce ar trebui sa se intample, ce catastrofa, seism, pentru a-i smulge pe liderii Vacantei Mari din muntele de gunoaie in care au intrat pana la gat? Bineinteles ca insailarea lor asa-zis umoristica numai de grade de comparatie nu are nevoie, dar niciodata Mugur Mihaescu si Radu Pietreanu nu mi s-au parut mai jalnici in baia lor de penibil decat in aceste zile. Nu mi-am facut iluzia ca ar fi putut sa se adapteze din mers atmosferei sau sa schimbe stilul prestatiei. Nu se poate face cabaret politic intr-un grajd. Am crezut totusi, ca, poate-poate, se vor multumi doar cu cotrobaitul prin gioarsa proprie, ce le tine loc de traista cu glume, ca vor lasa in pace, macar acum, folclorul parodiat cu n