De ani buni, crema economistilor si inginerilor travestiti in finantisti masoara, calculeaza, inventeaza, deseneaza… uneori mai si valseaza… pe marginea celor mai performante domenii ale Romaniei. Care ar fi acelea? Cum le identificam? Greu de spus si, mai ales, greu de dat un verdict. S-a pariat si mizat, la un moment dat, pe agricultura. N-a iesit mare profit.
Ca nu avem clima potrivita, ca solul nu e atat de fertil, ca nu prea suntem utilati, ca taranul lucra ce lucra si mai ia o pauza de masa, de casa, de spus snoave la nevasta.
Forta de munca – asta da marfa pentru export! In atelierele romanesti – din fabrici si manastiri – se lucreaza pentru cei mai in voga designeri ai momentului, ce imbraca trupurile unor doamne si domni care castiga cat o buna parte din PIB-ul Romaniei – am numit aici artistii de la Hollyood.
Cu migala, cu transpiratie – inspiratia e de peste hotare – cu truda si ravna ies lucruri admirabile, vandute pe bani grei, chit ca mana de lucru e ieftina ca braga.
Ar mai fi cimentul, ca domeniu de top. La cat se construieste, inversunat, industria materialelor necesare ridicarii cladirilor ar trebui se mearga beton. Si merge!
In rest, sunt alte atatea domenii care ar putea sa duduie, incat nu stiu cu ce si cu cine sa incep. Dar pentru ca timpul ne preseaza, mi-a venit o idee. Haideti sa intram, cateva momente, in pielea cumparatorului de la Carrefour sau Selgros, sau Cora, sau Metro, sau oricare hipermarket. Cosul incarcat pana la refuz din fata caselor de marcat reprezinta, de fapt, caimacul economiei romanesti.
Asta vor romanii si asta cumpara. Numai ca, pe cele mai multe etichete, scrie in ungureste, nemteste, frantuzeste, americaneste sau, la muraturi si alte conserve, chiar bulgareste.
Ce-avem in cosul cresterii economice? Ceva pentru copii, ceva pentru barbati, c
