La implinirea a 15 ani de la caderea comunismului, "Ziarul de Iasi" va prezinta, in premiera, un lucru mai putin cunoscut despre lupta anticomunista din Romania: activitatea a ceea ce presa occidentala si Securitatea au numit "Grupul de la Iasi". Cind spunem disidenta, adesea ne gindim doar la evenimentele din 14-22 decembrie 1989. Este absolut nedrept pentru un grup de tineri entuziasti din Iasi care incepusa activitatea de subminare a regimului comunist inca de la inceputul anilor '80. Si, culmea, au rezistat si au luptat pina in decembrie 1989. Nu mult a lipsit ca miscarea acestora sa se transforme in ceea ce a devenit Carta 77 a lui Vaclav Havel in Cehoslovacia sau Opozitia Democrata din Ungaria. Daca de Dan Petrescu, Al Calinescu, Luca Pitu, Sorin Antohi, Liviu Antonesei ori Liviu Cangeopol auzim des, despre tineri ca Dan Alexe, care a deschis recent post de radio la Kabul, sau altii ca el nu auzim prea des. Vladimir Bucovski spunea ca disidenta rusa a creat-o KGB-ul. Pentru Grupul disident de la Iasi, certificatul de nastere l-a reprezentat un proces verbal de perchezitie. O mina de intelectuali tineri si entuziasti au fost umflati, pe 18 mai 1983, de Securitate pentru ca citeau literatura occidentala si strecurau in Dialog si Opinia Studenteasca, revistele culturale adesea comentate la Europa Libera, idei "periculoase" pentru regimul comunist. Treptat, grupul s-a radicalizat, sopirlele au fost inlocuite cu protestele asumate. In Romania muta a lui Ceausescu, in care actiunile protestatare au fost, cel mai adesea, firave gesturi individuale, Grupul de la Iasi s-a apropiat poate cel mai mult, spun istoricii, de modelul de disidenta central-european. Prin glasul constant al scriitorului Dan Petrescu, recunoscut drept lider incontestabil, opozantii ieseni "au reusit - spune istoricul Vladimir Tismaneanu - sa sparga zidul securizat al unei complicitati lase. Sa-si