Primul gest decisiv al lui Traian Basescu dupa validarea sa de catre Curtea Constitutionala, dar inainte cu putin de a deveni sef al statului - intrucat nu a depus inca juramantul in Parlament - a fost acela de a refuza, pur si simplu, sa mearga la Bruxelles alaturi de Ion Iliescu. Si, fara sa ezite, a luat un alt avion.
A fost reactia fireasca, in raport cu crima politica savarsita de Iliescu pe sest, dupa alegeri si care a insemnat gratierea lui Miron Cozma. A omului care a pus, in repetate randuri, in cel mai mare pericol noul stat democrat al romanilor, intarziind cu ani de zile integrarea noastra europeana.
Daca mai exista cineva in aceasta tara care avea dubii, referitoare la complicitatea dintre Iliescu si Miron Cozma legata de organizarea mineriadelor, a razboiului romano-roman, dar si a loviturilor aplicate statului in sine, incepand de ieri situatia s-a limpezit. Nu numai ca au fost complici. Au avut si o intelegere privind eliberarea lui Cozma. Iar in spatele ei a fost omerta. Legea banditilor.
Traian Basescu, ales de romani ca presedinte pentru un prim mandat de cinci ani, s-a simtit ofensat, in calitatea pe care o are si in numele cetatenilor acestei tari, de gestul lui Iliescu. Si a fost obligat sa faca, la randul sau, un gest lipsit de echivoc.
Prima si cea mai importanta consecinta este ca intre fostul si viitorul presedinte e greu de presupus ca mai poate avea loc, in urmatoarele zile, un dialog constructiv. Si care ar fi fost, poate, extrem de necesar. Iar acest impas al comunicarii va ramane chiar daca ieri, in panica, Iliescu a revocat decretul de gratiere. Implicatiile uriasului scandal provocat de Iliescu sunt multiple.
Si trebuie sa le analizam. Deoarece - cu sau fara nenorocitul de decret - ele isi produc efectul. Ba, li se adauga chiar si o dimensiune juridica. Pentru ca o gratiere n
