In Tara Fagarasului, sarbatoarea Nasterii Domnului se praznuieste prin reinvierea fostelor manastiri, distruse de austro-ungari.
La munte, in Tara Fagarasului, zapada viscolita cade brusc, intr-o singura noapte, impartind anul in doua anotimpuri distincte: iarna si restul. Fagarasenii se pregatesc de marea sarbatoare a Craciunului. Se pregatesc in felul lor, recladind biserici si manastiri incendiate candva de oastea Mariei Tereza: la Bucium, la Berevoi, la Dejani. Un triunghi mistic religios s-a adaugat Athosului monahismului ardelenesc: Manastirea "Sambata", lacasul sfant al Brancovenilor si al marelui duhovnic Arsenie Boca, pe care fagarasenii nu inceteaza a-l pomeni ca pe un mare sfant, rugandu-se la el si tinandu-i fotografia inramata in stergar, ca pe o icoana. Multi isi amintesc ca, ducandu-se dupa el la Biserica "Draganescu", unde era exilat ca simplu iconar, parintele Arsenie ii certa cu vocea tunatoare a celui vazator cu duhul: "Nu va mai osteniti, urmandu-ma prin tara. O sa aveti in Fagaras puzderie de manastiri. Nadejdea sa nu va paraseasca niciodata. Curand, o sa va rugati la voi acasa". Prin anii 80, aceste vorbe pareau ratacite si fara noima. Acum, ele prind viata. Zidind clopotnite si chilii calugaresti, fagarasenii se razbunau parca pe o istorie ce le parea fara intoarcere. Staruind cu rabdare, si-au tinut legamantul: unde a curs candva sange de ascet, astazi ard lumanari - la Berevoi, Breaza, Dejani, Sambata de Sus.
Cuvintele profetice ale parintelui Arsenie s-au implinit. Dupa aproape 300 de ani, prin noile manastiri aparute si prin zelul navalnic al taranilor, Craciunul si-a recapatat aici marea bucurie fondatoare: cea a sperantei.
Trebuie sa recunosc ca niciunde nu am simtit mai intens si mai adevarat fericirea iernii si a pregatirilor de sarbatoare, ca in Tara Fagarasului, sus in munte, departe de lume si zgomot, la Manasti
