Alegerile din 12 decembrie, cu paradoxalul rezultat initial de egalitate intre cei doi prezidentiabili, au indicat nu numai polarizarea spatiala a societatii romanesti, ci si ruptura ei in timp, intre trecut si viitor.

Pentru PSD a votat mediul rural, Moldova, Muntenia si Oltenia, alianta DA castigand in Transilvania si Banat si, firesc, in capitala tarii. Ca repartizare spatiala, rezultatele au fost aproape "normale". Pentru d-l Nastase au votat regiunile cele mai putin dezvoltate, lipsite de civilizatie, dominate de saracie si lipsuri, neinformate. Pentru d-l Basescu s-au pronuntat zonele dinamice economic, adaptate la un nivel de civilizatie superior, cu acces diferentiat si multiplu la sursele de informatie, la analizele critice ale realitatii de fapt. Spatializarea votului a demonstrat ca, dupa nouazeci si ceva de ani de la Marea Unire din 1918, Romania este inca primejdios de divizata pe granitele interne ale provinciilor reunite. Nici macar tavalugul nivelator al comunismului nu a reusit sa stearga diferenta dintre Transilvania si Vechiul Regat, dintre reactiile de tip occidental ale ardelenilor si manifestarile cu iz balcanic, oriental, ale moldovenilor si muntenilor. Iar guvernarile postdecembriste, cu tarele stiute de toti, nu au reusit sa reia procesul firesc de unificare, de construire a unei forma mentis romanesti de ansamblu, initiat in perioada interbelica. O "zicere" de tipul: "M-am saturat de Romania" a venit ca o reactie previzibila la moravurile clasei politice instalate la putere dupa 1989. Este drept, aceasta clasa nu este alcatuita doar din moldoveni, munteni si olteni, iar obiceiurile "fanariote" se regasesc si la diversi demnitari sau functionari guvernamentali din Ardeal sau Banat.

Rezultatul cel mai semnificativ al alegerilor este insa cel pe axa timpului, cel legat de ruptura intre trecutul si viitorul Romaniei. Pentru d-l