Draga "Formula As", e iarna adevarata in Canada si, in aceasta dimineata, mi-am incalzit sufletul - nu deasupra unei cani de ceai, ci cu ochii si inima aflate deasupra paginilor virtuale ale revistei dvs.
Cu atata bucurie va citesc, incat am simtit dorinta sa va multumesc si sa va transmit toate gandurile mele bune. La mii si mii de kilometri departare, "Formula As" este puntea dintre pamantul de-aici si pamantul de-acolo, unde m-am nascut. Iar punte mai frumoasa, nobila si calduroasa, nu am mai vazut. Va multumesc ca existati! Sarbatori Fericite!
"Mi-atat de dor de acasa!"
De Sarbatori, departe de casa, alerg cu siraguri de flori de gheata, insirate pe un colier nevazut, de frig. Adorm pe o perna de nori si oftez cand fulgii usori de nea poposesc pe obrazul meu si ma invaluie cu acordurile simfoniei lor albastre. As vrea sa scancesc usor, dar imi amintesc ca respir iarna exilului meu, ca un ocean imens ma desparte de casa si ca mama nu ma va auzi, nu va veni sa ma mangaie. Nu mai plang, nu mai oftez. Eu am ales iarna cea cu mantie lunga si pamantul de la capatul lumii, Canada. Eu am ales sa ma legan pe frunze de artari si sa culeg lauri pe un taram impodobit in poleiala. Nu regret nimic, imi este insa atat de dor de Romania, de Craciunul de-acasa...
Mi-e dor de Craciunul copilariei mele, cand, emotionata si fericita, asteptam dimineata care venea cu miros de cozonaci si sarmale. Tata deschidea usa sufrageriei si ne arata, in toata splendoarea lui, bradul de Craciun. Mama, imbujorata, ne impartea nucile si sarcinile in bucatarie, iar noi, copiii, ne luptam sa ajungem la lingura manjita de ciocolata si stafide. Aud chiotele de bucurie din strada si ploaia de bulgari de zapada ce cadea pe ghetusul din fata blocului. Ma vad asistand la tot acest spectacol al iernii, cu sufletul plin de bucurie si exaltare. Revad Craciunul adolesce
