Nu intamplator zilele si noptile traite in ultima saptamana au avut ceva din tensiunea celor din timpul Revolutiei din decembrie ’89. Traim, de fapt, in aceste momente, o revolutie de catifea portocalie, care sper sa ramana in istorie drept treapta a doua si ultima a descatusarii Romaniei din mizeria si teroarea comunista.
In acest moment, cu toata acerba rezistenta a "fortelor intunericului" (caci de data asta sunt de acord cu C.T. Popescu), cred ca totul este copt, in istoria actuala a natiunii noastre, pentru desprinderea definitiva de trecut.
Nu putem coabita cu trecutul. Nu ne putem preface ca traim intr-o normalitate politica atata vreme cat Partidul Comunist Roman continua sa existe printre noi prin relicvele si avatarurile sale succesive. In aceste momente decisive pentru destinul nostru, Ion Iliescu si PSD trebuie sa paraseasca scena politica.
Amandoi sunt nereformabili si vor fi intotdeauna o amenintare teribila la adresa democratiei romanesti. PSD nu este un partid social-democrat. Am respect pentru social-democratie ca doctrina politica si cred ca avem deja un partid social-democrat decent, PD-ul lui Basescu, transferat lui Boc.
PSD-ul este insa doar o prelungire a imensului partid dictatorial de dinainte de 1989, care, sub diverse denumiri, schimbandu-si parul dar nu si naravul, a supravietuit ca o fosila a istoriei. Acest partid, pastorit in toate etapele sale (FSN, PDSR sau PSD) de Ion Iliescu, a fost, in toate aceste intruchipari, nenorocirea Romaniei, boala ascunsa care-a adus-o in pragul disperarii.
Datoram PSD-ului si ilustrului sau conducator faptul ca tara noastra e azi pe ultimele locuri in Europa la toate capitolele, in afara saraciei si coruptiei. Cinismul, pumnul in gura, santajul politic au fost mereu armele preferate ale acestui partid in toate confruntarile sale cu celelalte parti
