Pe data de 4 noiembrie s-au implinit 50 de ani de la moartea lui Augustin Pacha, victima principala in procesul intentat de autoritatile staliniste de la Bucuresti asa-numitilor „spioni ai Vaticanului“.
Intre 10 si 17 septembrie 1951 s-a desfasurat la Bucuresti unul dintre cele mai sinistre procese politice staliniste din istoria Romaniei.
Cei zece inculpati – episcopul diecezei de Timisoara Augustin Pacha (arestat pe data de 18 iulie 1950), episcopul clandestin Josef sIosift Schubert din Bucuresti (17 februarie 1951), preotul de la biserica italiana din Bucuresti, Pietro Ernesto Clement Gatti (8 martie 1951), rectorul Seminarului teologic din Timisoara si episcop clandestin, Adalbert Boros (10 martie 1951), secretarul diecezei de Timisoara, preotul Ioan sHanst Heber (10 martie 1951), seful cancelariei episcopale din Timisoara, prelatul papal Iosif sJoseft Waltner (13 martie 1951), „functionarul interpret al legatiei Italiei din Bucuresti“, Eraldo Pintori (27 aprilie 1951), fostul inspector scolar, ex-deputat in Marea Adunare Nationala si vicepresedinte al unei organizatii ilegale, Partidul Socialist-Crestin, Lazar Stefanescu (4 mai 1951), presedintele aceluiasi partid, fostul inspector scolar Gheorghe Sandulescu (13 mai 1951) si medicul bucurestean Petre Topa (14 mai 1951)1 – implicati in asa-zisul proces al „spionilor Vaticanului“ – fusesera condamnati in septembrie 1951 de catre un Tribunal Militar la pedepse deosebit de grele. In fruntea lotului s-a aflat episcopul romano-catolic de Timisoara Augustin Pacha (26 noiembrie 1870-4 noiembrie 1954), condamnat la 18 ani de inchisoare.
Procesul s-a bucurat de un puternic ecou propagandistic in presa romana si in cea a tarilor „fratesti“. La inceputul anului 1952, Editura de Stat pentru Literatura Stiintifica din Bucuresti a publicat o brosura intitulata Procesul unui grup de spioni, tradatori
