Ce reprezintă Ermitajul? Iată o întrebare la care, de regulă, găseşti răspuns într-un ghid sau într-un album. La acest nivel, Ermitajul este prezentat ca unul dintre cele mai mari muzee ale lumii, găzduind în interiorul zidurilor sale o comoară de opere de artă şi relicve aparţinând mai multor culturi şi epoci. Colecţia muzeului atinge astăzi aproape trei milioane de obiecte, dintre care un sfert sunt expuse permanent în cele peste trei sute de săli: peste 16000 de pânze, 600000 de gravuri, schiţe şi desene, 12000 de sculpturi, 250000 de obiecte de artă aplicată, peste un milion de monede şi medalii. Denumirea, atât de improprie la prima vedere, provine din franţuzescul ermitage, ce desemna iniţial locuinţa unui pustnic, a unui er(e)mit, aşadar un loc de retragere, de recluziune. Ulterior, termenul a ajuns să denumească un mic palat izolat sau un pavilion retras din incinta unui parc sau a unui palat. După moda apuseană a secolului al XVIII-lea, au fost construite şi pentru ţarii Rusiei asemenea ermitaje în care slugile, aflate la parter, îşi serveau stăpânii şi oaspeţii acestora, de la etaj, cu ajutorul unor mecanisme asemănătoare lifturilor, fără a-i mai inoportuna astfel cu prezenţa lor. Neavând nici un parc în jurul Palatului de Iarnă, Ecaterina a II-a a cerut să i se construiască o clădire nouă, la nivelul mezaninului, în care să amenajeze o grădină şi un loc de retragere, un ermitaj. Acesta cuprindea două mese a câte şase locuri fiecare, iar pe pereţi, împărăteasa luminată atârnase, spre delectarea musafirilor ei, tablouri alese din colecţia existentă în Palatul de Iarnă. Prima achiziţie importantă, considerată a fi şi data de naştere a Muzeului Ermitaj, a fost făcută în 1764, când un număr de 225 de tablouri, majoritatea aparţinând şcolilor flamandă şi olandeză, a fost trimis de negustorul berlinez Gotzkowski, în schimbul banilor pe care îi datora trezore