- Cultural - nr. 250 / 21 Decembrie, 2004 Romeo Soare se numara printre autorii care nu se pot limita la un singur gen literar sau publicistic, fiind mereu in cautarea nu doar a cuvantului ce exprima adevarul, ci si a tiparului formal si stilistic in care acesta sa se modeleze. Asumarea registrului liric la o varsta argheziana a debutului in poezie este un risc pe care nu si-l refuza, in incercarea de a developa astfel o viziune a sentimentelor, dupa ce epicul a fost ani buni singura norma a scrisului sau. Tot arghezian, autorul isi deschide cartea testamentar _ "Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte / Decat un nume adunat pe-o carte", spunea autorul Cuvintelor potrivite, iar Romeo Soare isi restrange mesajul, individualizandu-l la propriul copil, caruia ii lasa ca bun un cod moral, in spirit crestinesc: "Sa mergi mereu pe-aceeasi cale / Pe care Dumnezeu ti-a puso-n gand". De fapt, intreg orizontul liric al lui Romeo Soare are reflexele biograficului, in care reperele emotionale sunt mama, invatatoarea, credinta, iubirea. Ca un corolar al acestora, ca un poet al cetatii, cum se doreste, Romeo Soare nu-si poate refuza patriotismul si luarea unei atitudini fata de tarele sociale. Ceea ce deplange autorul este fatarnicia, tradarea, saracia, pierderea sperantei. In acelasi timp, el aduce un elogiu valorilor traditionale, satului, devotiunii materne, erosului. Tonul predominant al liricii lui Romeo Soare este cel confesiv, timpul marturisirii intersectandu-se cu cel al trairii. Totodata, Romeo Soare isi face din poezie punte spre credinta, mantuire prin credinta. De altfel, grupajul "Sunt pentru ca vrei", care da si titlul acestei carti, aparuta la Editura TIPOMUR, si cel care are coerenta stilistica si tematica, cuprinde poezie de factura religioasa. Aici Romeo Soare se marturiseste, spovedania fiind, deopotriva, rugaciune. "Doar Iisus e singura menire", spu