BARUL CASEI
VERONICA GUZUN
...Si e asa de bine cand lasand deoparte muntele de griji, sa gasesti un refugiu, langa niste note muzicale armonios legate, langa un pahar cu vin fiert, langa o carte de povesti. Sa stai asezat comod pe o perna ca un pasa si sa visezi. Si ce apare in acel vis? Simti miros de vanilie, scortisoara si menta. In casa e cald, dar parca viscolul de afara te face sa tremuri, putin de frica, putin de frig, asa, ca in copilarie. Ninge... fulgi ametiti iti bat in geam si undeva, departe, se aud clopotei. Sunt ei sau ti se nazare? Sari in picioare si te indrepti sageata spre usa. Sunt ei! Colindatorii!
"Sculati, sculati boieri mari..." Cu voci putin ragusite, cu obraji trandafirii si cu sclipiri in ochi colindatorii trec pragul. Si cum altfel sa le dezgheti glasurile, daca nu cu vin fiert pentru fete si cu tuica fiarta pentru baieti.
Vinul fiert sau izvarul, cum se spune la mine acasa, e facut dupa o reteta veche, mostenita de la bunica. Are lamaie, scortisoara, pelin si miere. E ca o ciuleandra. Te ia incet si te invarte pana ametesti, dar nu te poti si nici nu vrei sa te desprinzi din acest joc. Te frige, te arde putin in gat, insa e ca un pansament pentru suflet si parca traista de griji se mai goleste.
"Fripta cu zahar", adica tuica fiarta, nu ocoleste si nu ii plac preludiile. Din gutui si prune, cu boabe de piper si chimen la fundul canii, ca in Ardeal, tuica e o batuta, te prinde si nu te mai lasa. Scoate din tine pana si ultimul gand rau, iar cu el iese tot ce ai adunat greu pe suflet in ultimul an. Aceste doua bauturi traditionale romanesti sunt o licoare a sentimentelor. Cate iubiri s-au legat la o cana de izvar? Cate prietenii s-au intarit cu o fripta? Nenumarate. Si parca pacea incheiata la o... ulcea de vorba e mai sigura, mai sfanta. Nu poti sa o incalci sau sa nu o iei in serios.
Cate
