Scriitori la Farrera

sala de conferinţe şi Internetul vor fi instalate în fosta şură, în staule

altfel totul s-a păstrat, acolo în colţ au mai rămas fire de fân agăţate pe grindă

am lăsat, ca şi primii constructori, stânca muntelui, netezită, ca

perete interior (seara, veţi vedea, sclipesc aproape

fosforescent cristalele coapte in illo tempore, în cuptoare cât

muntele)

zidurile de piatră sunt cum le-au ridicat cu două-trei secole-n urmă pe

temelii romanice, acoperişe de piatră peste tot, sunt din plăci de...cum îi

zice, cândva scriau copiii la şcoala primară... ardezie, da...

o, mulţumesc, ce bine că-şi mai aduce careva aminte.

pe toate casele, vedeţi, ţigle din ardezie cioplite şi acum de mână. Sunt cele

mai scumpe

iar de unde ne-aduc până aici carnea şi laptele, în maşini frigorifice, asta demult nu ne mai întrebăm

voi, copiii zilei, pentru care patria dintâi e o scară de bloc

tot mai puţini din voi aţi ajuns să înfigeţi un ţăruş în pământ ori să v-alegeţi

ramul potrivit, nici tânăr, nici bătrân, din care să faceţi fluier şi praştie

tot mai puţini copiii pământului încins de soare, uscat de vânt

înzăpezit sub tălpică de sanie

azi voi căutaţi în dicţionar cuvinte-ncălzite la obrazul

nenumăratelor generaţii

mulţimi de cuvinte neinteligibile, scoici uscate rostogolite în joacă -

din risipa lor, dincolo de orice sentinţă, se întâmplă încă

sub ochii noştri tot mai miopi

să crească o nouă viaţă

Seminar de traducere

"Oho, cât de departe vr