Alexandru CALINESCU
Adriana si Europa. Lecturi,
intimplari, pagini de jurnal
Editura Polirom, Colectia „Ego grafii“, Iasi, 2004, 282 p.
Pe la jumatatea anilor optzeci, am avut privilegiul unei experiente culturale inedite si pline de semnificatii, pe care o datorez integral bunului meu prieten (si coleg de banca, la vremea respectiva) Bogdan Calinescu. Intr-o dimineata cenusie de noiembrie, chiulind de la o materie imposibila – Studiul materialelor –, materie obligatorie in programa scolara ceausista, prevazuta cu testari serioase si mare tam-tam informational, am gasit refugiu in apartamentul de linga Hala Centrala (ieseana) al amicului si coechipierului meu de suferinta educationala. Hotariseram amindoi ca o joaca matinala cu Daisy, caniche-ul fara virsta si motanul schiop, cu expresie de sfinx (cele doua fiinte care animau locuinta la orice ora din zi si din noapte) ar fi fost mai potrivita decit expertiza in tehnologiile lemnului. Pentru citeva minute am intrat si in camera de lucru a tatalui lui Bogdan, unde mi se promise revelarea unei curiozitati. Desi intr-un bloc nou, situat intr-o zona buna, cu cladiri recente, incaperea respectiva nu avea nici o fereastra, fiind luminata permanent de o veioza mare, asezata pe coltul unui birou ticsit cu carti si hirtii. Camera „zidita“ mi-a amintit imediat de o povestire a lui Melville, unde, similar, munca se desfasura, tenace, in austeritatea celor patru pereti – fara comunicare cu lumea de afara.
Multitudinea de volume (unele deschise la diverse pagini) si reviste (majoritatea frantuzesti) imprastiate peste tot, dar aflate, indubitabil, intr-un echilibru al lor, stiut doar de locatarul (absent) al spatiului in discutie, sugerau o febrilitate a lucrului intelectual si, mai ales, a lecturii catre care eu si Bogdan, ca viitori umanisti, puteam numai aspira atunci, in for
