Doina Jela : Povestiţi, vă rog, câte ceva despre dvs. Românii nu ştiu unde să vă situeze.

Olga Lossky: Străbunicii mei au trebuit să părăsească Rusia în 1922, în momentul revoluţiei, şi au venit să se stabilească în Franţa. Pariziană prin naştere, trăind la ţară, pentru o vreme, locuiesc în prezent la Bruxelles, unde, după un bacalaureat ştiinţific şi studii de literatură, predau religia ortodoxă.

D.J. Romanul dvs. a făcut să se vorbească în presa franceză despre Gogol...

O.L. Hrănită de lecturi din clasicii ruşi, le datorez o întreagă atmosferă, în special în ceea ce priveşte punerea în scenă a lipsei de măsură şi a paradoxului, trăsături de caracter proprii întregii literaturi ruse. Influenţată de asemenea maeştri, este normal ca scrisul meu, - păstrând proporţiile....- să se înscrie în acelaşi spirit.

D.J. Scenele de viaţă domestică care se petrec într-un apartament comun din Rusia sovietică nu pot să provină din propriile dvs. amintiri, sunteţi prea tânără.(OL e născută în anul 1981 n.r.) Ne puteţi spune care e sursa lor?

O.L. Unul dintre primii germeni ai romanului meu datează din timpul unei călătorii la Moscova pe care am făcut-o acum trei ani. O doamnă m-a găzduit în podul vechiului ei castel de familie, devenit în timpul comunismului un imobil comunitar. Amintirile acestei doamne din perioada comunistă erau încă foarte vii şi datorită poveştilor ei, mi-a fost foarte uşor să-mi imaginez ce putea să fie un asemenea loc, o jumătate de secol înainte....

O altă sursă de inspiraţie a fost catalogul expoziţiei pariziene a pictorului rus, Kabakov, intitulat "În bucătăria comună", unde el prezintă în special o serie de obiecte legate de viaţa cotidiană în bucătărie şi micile bileţele pe care locatarii şi le scriau pe ele pentru a încerca să păstreze armonia ambiantă...

D.J