În continuarea discuţiei unor evenimente din al doilea război mondial (a se vedea articolul nostru din Rl. no. 45, 2004), reproducem în cele ce urmează un text semnat de matematicianul Gh. Vrănceanu. Textul, în formă dactilografiată, s-a aflat în dosarul Neculcea, la care ne-am referit în articolul precedent. Din conţinutul său rezultă că a fost redactat în anul 1960 şi are aparenţa unui articol care urma să fie dat publicării. Nu ştim dacă a fost publicat. însemnătatea acestui text constă în faptul că provine de la cel căruia i se atribuie meritul de a fi avut iniţiativa memoriului care urma să fie adresat de către universitari Mareşalului Antonescu, în primăvara anului 1944, memoriu în care se cerea ieşirea României din război. Gh. Vrănceanu relatează şirul de evenimente care l-a condus la această propunere; primul dintre aceste evenimente a fost armistiţiul propus României de către URSS. Din text rezultă că Mareşalul a luat cunoştinţă de conţinutul Memoriului în urma confiscării acestuia de către poliţie, care-l arestase pe M. Neculcea la Alba Iulia, unde se afla pentru a culege semnături de la universitarii ieşeni, refugiaţi acolo. Vrănceanu lansează varianta potrivit căreia unii dintre semnatari urmau să fie chemaţi la Antonescu, pentru a li se explica inoportunitatea memoriului. Pe de altă parte, din modul în care prezintă lucrurile Neculcea, în acelaşi dosar, rezultă că arestarea sa s-a produs la mijlocul lunii iunie 1944 (cu prilejul celei de a treia deplasări la Alba Iulia). Mai aflăm că ulterior, deci după mijlocul lunii iunie 1944, o copie a memoriului, cu semnăturile obţinute până la acea dată şi însoţită de o scrisoare de protest contra arestării samavolnice a lui Neculcea, scrisoare semnată de Stoilow, Danielopolu, Gr. T. Popa şi P. P. Stănescu, a fost depusă de aceştia la Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Această variantă diferă de aceea prezen