Ion Bogdan LEFTER:
Stimati colegi, as incepe multumindu-va pentru ca ati onorat invitatia noastra. Am vrea ca, impreuna, in aceasta formula colocviala, sa facem o evaluare generala a activitatii Ministerului roman al Culturii si Cultelor in anul care se incheie.
As adauga ca preambul urmatoarea observatie – usor de facut, de altfel: ca nu sintem doar la capatul unui proiect al Observatorului cultural, ci si la finele unui an politic si al unui ciclu politic. Echipa care s-a aflat dupa alegerile din anul 2000 la cirma Ministerului Culturii isi incheie in aceste zile mandatul, incit bilantul nostru partial, doar pentru anul 2004, se suprapune peste bilantul de patru ani al minstrului Razvan Theodorescu. Un moment – nu-i asa? – potrivit pentru recapitulari…
Ratiunile unei monitorizari independente
Ion Bogdan LEFTER:
Inainte de a va ruga sa va pronuntati, sa rezum rapid proiectul nostru.
Ratiunea lui mai generala vine din rolul de principiu al societatii civile, inclusiv al „societatii civile culturale“, a institutiilor independente din domeniul nostru, care e firesc, e necesar, e obligatoriu sa supravegheze functionarea statului. tine de responsabilitatea noastra profesionala sa „monitorizam“ continuu ce fac nu numai Ministerul Culturii sau – sa zicem – Institutul Cultural Roman, ci toate structurile bugetare, centrale sau locale, care joaca un rol in gestionarea, organizarea, finantarea domeniilor artistice, in protejarea patrimoniului s.a.m.d.
E adevarat ca traim intr-o tara in care, la doar un deceniu si jumatate de la prabusirea sistemului comunist, reforma administratiei n-a mers inca atit de departe incit aparatul de stat sa inteleaga ca parteneriatul cu societatea civila tine de firescul democratiei. Drept urmare, un proiect precum cel al Observatorului cultural, care si-a „permis“ sa „monito