Surprinzătoare, într-o oarecare măsură, apariţia unei cărţi de buzunar a lui Mircea Cărtărescu pentru cei care ştiu că autorul Levantului este un scriitor cu proiecte de anvergură la care lucrează ani buni. Pe de altă parte, Mircea Cărtărescu a scris mult mai multă publicistică decât de obicei (vezi şi articolul de marţi cu subiect politic din "Jurnalul Naţional"), iar Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli..., o culegere de articole pe teme predominant literare a stârnit încă de la apariţie o adevărată polemică. De ce iubim femeile este, la rându-i, un volumaş de povestiri publicate iniţial în rubrica ţinută o perioadă în "Elle", sau ocazional în "Dilema", "Lettre Internationale" şi "Tabu". După lectura homeopatică a celor două volume ale Orbitorului, o astfel de carte de povestiri simple, cu şi despre femei, e tonifiantă, şi nu doar literar vorbind. Din câte mi-am dat seama, Orbitorul fie are fani înrăiţi (care am citit de mai multe ori fiecare volum), fie se refuză total altora (spre bucuria celor din prima categorie care văd în această carte un fel de oracol literar exclusiv pentru iniţiaţi).
Ca şi în cazul articolelor din Pururi tânăr..., nici aceste povestiri nu precizează data şi locul apariţiei iniţiale, lectura lor în volum schimbându-le în bună măsură accentele. Dacă în paginile revistelor convenţia publicistică a veridicităţii te obliga să-l identifici neapărat pe Mircea Cărtărescu însuşi cu naratorul scurtelor texte, acum relaţia autorului cu vocea narativă se ambiguizează şi se îndepărtează vizibil de la o povestire la alta. Abia acum îţi dai seama de câtă literatură e în stare Mircea Cărtărescu chiar şi atunci când pare sau chiar trebuie să vorbească despre sine. Cititorii Jurnalului său, îndeosebi aceia care, spre ghinionul lor, au fost dezamăgiţi din varii motive de lectura primului volum, ar trebui să mediteze la acest aspect. Dilema se
