Nicolae Breban, Puterea nevăzută, roman, Bucureşti, Ed. Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004 (vol. III din tetralogia Ziua şi noaptea). 486 pag.
Construcţie epică impresionantă prin anvergură, prin expresivitatea personajelor (aproape toate greu de uitat), prin explorarea cu succes a psihologiei abisale. Ca în cele mai valoroase romane ale lui Nicolae Breban, şi în acesta adie o stranietate care îl nelinişteşte şi îl atrage pe cititor, dându-i impresia că face o experienţă interzisă. Există şi pasaje aluvionare (digresive, eseistice, prozaic-descriptive), dar nu ele dau tonul.
Teatrul evenimentelor îl constituie Clujul din perioada de după 1989. Reprezentarea stilului de viaţă postcomunist (pe care îl recunoaştem imediat) nu are nimic gazetăresc. Scriitorul proiectează totul într-o atemporalitate specifică ficţiunii artistice.
Dintre personajele aduse în prim-plan se remarcă Mârzea, proprietarul ziarului Ardealul (şi al altor firme), şi preotul greco-catolic Bizoniu. Cum se întâmplă de obicei în proza lui Nicolae Breban, între cei doi tinde să se instituie relaţia călău-victimă şi anume Mârzea încearcă (dintr-o cruzime practicată cu spirit ludic!) să-l distrugă pe Bizoniu. Lucrurile nu sunt însă deloc simple şi previzibile: şarpele boa a dat de data aceasta peste o gazelă care nu se lasă înghiţită uşor.
Simona Ianculescu, Singurătatea trenurilor, schiţe şi povestiri, Bucureşti, Printech, 2004 (postfaţă de Lucian Gruia). 222 pag.
Cartea reprezintă debutul târziu, îndelung aşteptat (de cunoscători), al unei prozatoare solitare, foarte înzestrate, din Câmpina. Simona Ianculescu scrie o proză "rusească", fiind interesată de momentele de apropiere între oameni şi, deopotrivă, de suferinţa morală pe care o provoacă eşecul unor tentative de apropiere.
