- Cultural - nr. 250 / 21 Decembrie, 2004 Istoria se scrie cu jertfa, cu lacrimi, cu infrangeri si cu victorii. Istoria se scrie cu istorie. Iar arunci cand langa tine exista o istorie vie n-o lasa sa treaca in pustiul uitarii! Ea va avea intotdeauna lumina si misterul biruintei. Mi-a fost dat sa restitui lumii o mica parte din incercarile si marturisirile unui om _ bunicul meu, Ioan Porime _ care a luptat in al doilea razboi mondial, care a mers pana la capat, pana acolo unde osteneala si lupta cea buna l-au asezat pe calea spre mantuire. I-am urmarit privirea in timp ce-mi povestea despre razboi. I se aprindeau lumini in ochi cand vorbea despre viata, ii apareau umbre cand vorbea despre moarte, privea cu inversunare, cu revolta, dar niciodata cu ura. A retrait momentele relatate ca si cand s-ar fi intamplat acum. L-am simtit departandu-se si apropiindu-se de trecut, inaintand spre intinderi de care n-a putut niciodata sa se apropie, spre fapte pe care nu le-a putut niciodata implini. I-am simtit puterea cu care a gasit leacul acolo unde durerea era mai mare, iuteala cu care a intins mana atunci cand aproapele, fie el si inamic, i-a cerut-o, neputinta de a face rau, chiar daca acesta era in slujba unui anume "bine", intelepciunea cu care a implinit totul, asa cum se cuvine, lipsit fiind intotdeauna de ragazul sufletesc. In lupta sa, uneori neinteleasa nici chiar de el, "a stat frumusetea unui suflet care n-a cerut nimic pentru sine, ci numai o rascumparare in fata celor ce nu se trec", cum spunea Ernest Bernea. A luptat pentru a deschide porti libertatii, a fost doborat, lovit pe nedrept, supus agoniei, silit sa traiasca intr-o lume de durere, de primejdii, de morti premature, zdruncinat de zgomotul nedrept al suferintei, al secatuirii omenesti, al crucilor in care cuiele erau batute de mitraliere si tancuri. S-a ridicat de cate ori a cazut, a conti