În cazul lui Ţuculescu s-a petrecut un fapt de o gravitate excepţională. A fost pur şi simplu boicotată marea expoziţie retrospectivă din 1965, deschisă în sălile Dalles, sabotându-se printr-un abuz de putere şi un complex întreg de maşinaţiuni alcătuirea şi publicarea catalogului ştiinţific al acesteia.

În fruntea pomenitului boicot s-a aflat Mircea Deac, responsabilul Direcţiei Generale a artelor plastice, din organismul de resort, iar consecinţele au fost dezastruoase pentru procesul cunoaşterii creaţiei lui Ţuculescu. Ele s-au perpetuat fără contenire până astăzi, dând naştere la tot felul de mistificări şi falsuri, unele cu implicaţii politice, privind interpretarea operei; aspect asupra căruia voi reveni la timpul cuvenit.

Spre a fi cât mai concis şi la obiect, mi s-a părut cel mai indicat să fac apel la textul unei ciorne, păstrate printre hârtiile mele, care avea ca scop redactarea unui document oficial adresat Consiliului artelor plastice, existent în epocă. Nu ştiu dacă proiectul şi-a aflat finalizarea, evenimentele care i-au stat în cale precipitându-se de o manieră care l-a făcut inoperant, Deac fiind cel ce a avut ultimul cuvânt.

Ciorna în chestiune îşi păstrează totuşi neştirbită valoarea, întrucât reconstituie în amănunt concepţia şi atmosfera de lucru care au prezidat la realizarea importantei retrospective, punând foarte clar în lumină şi rolul nefast jucat de Mircea Deac.

Transcriu mai jos textul în cauză:

Bucureşti, 24 februarie 1965

Către

Consiliul Artelor Plastice

Subsemnatul Radu Bogdan, critic de artă, membru al U.A.P. şi şef al sectorului de artă modernă şi contemporană din cadrul Institutului de istoria artei al Academiei Republicii, vă aduc la cunoştinţă următoarele:

Datorită recomandărilor făcute soţiei sal