CRACIUN FERICIT! Regizorul Alexa Visarion trece printr-un moment fast al carierei sale, spectaculoasa de altfel. "Fara fundatie, fara traditie, nimic nu rezista", acesta este motto-ul regizorului, care a consimtit sa ne impartaseasca din amintirile sale despre copilarie. LORETA POPA

Icoana pe sticla din Colectia Muzeului Taranului Roman "Copilaria mea a fost inseninata doar de sarbatorile de Craciun si de Anul Nou, din cauza faptului ca tatal meu era arestat. Fiind detinut politic, a avut domiciliu fortat, iar noi, cei din familie, am fost nevoiti sa umblam de colo-colo. Totusi, acest lucru, in ceea ce ma priveste, a fost o sansa extraordinara, pentru ca am trait in zone pitoresti si bogate din punctul de vedere al substantei spirituale.

PREGATIRI. Am trait pe Valea Soimuzului, intre Dolhasca si Falticeni, la Arghira, pe Valea Moldovei, la Cacica, apoi la Botosani, in perioada in care am facut si liceul. Peste tot in aceste zone erau obiceiuri care s-au pastrat, era un anumit mister si sacralitate, cand oamenii se pregateau pentru Craciun cu saptamani inainte, fiind un eveniment al intregii obsti. Se simtea ceva in aer legat de sfintenie. Am stat o perioada mai indelungata la Arghira, in apropierea locului de unde s-a inspirat Sadoveanu pentru «Nada Florilor»; a urmat Cacica, o perioada de un an si jumatate, sat de unde, ca sa ajung la scoala, trebuia sa plec de acasa cu doua ore inainte, ceea ce ne facea, noua, copiilor, viata mai interesanta. Aproape ca traversam Moldova.

BASM SI REALITATE. Noi stateam intr-un canton de cale ferata si astfel am putut si cu sufletul copilului, si cu interesul pentru tot ce surprinde din natura sa vad lucruri misterioase, prin faptul ca ele erau o imbinare intre basm si realitate. Ciclul anotimpurilor era foarte prezent si decupat pentru mine, iarna insemna cumulul energiilor din celelalte trei anotimpuri