Despre necesitatea modificarii actualului Cod al muncii s-a tot vorbit si se vorbeste din anul 2003 pana in prezent. Lucrurile sunt clare.
Indiferent de cine va forma noul guvern actul normativ despre care vorbim va suporta retusuri substantiale.
Chiar sindicatele par sa faca pasul inapoi, admitand, cu greu, este adevarat, ca unele din prevederi ar trebui interpretate si mai ales negociate.
Opiniile patronatelor sunt cunoscute, asa cum este si vehementa investitorilor straini in combaterea Codului.
E drept ca semnalele acestora din urma au avut mai multa forta de penetrare in structurile guvernamentale decat cele lansate de antreprenorii autohtoni, prea des ignorati de reprezentantii executivului. Oricum, bine ca se va termina cu bine pentru ca, nu-i asa, promisiunile electorale trebuiesc respectate. Cel putin asa a dat asigurari presedintele ales al Romaniei, Traian Basescu.
Dincolo de aceste lucruri trebuie sa recunoastem ca in toata lupta de contestare a Codului muncii argumentele invocate, desi valabile, nu au avut si o argumentatie sustenabila, sa-i spunem. S-a spus ca prin actul normativ respectiv se statueaza interventia statului sau sindicala in afaceri private.
Tot la fel s-a spus ca este marita presiunea fiscala asupra fortei de munca iar posibilitatea de crestere salariala este limitata. Asa stau lucrurile, intr-adevar.
Lipsea, insa, demonstratia matematica. Ea avea sa vina zilele trecute din partea Coalitiei Asociatiei Femeilor de Afaceri in Romania, reprezentantele asociatiei demonstrand in chestiunea muncii pragmastism tipic feminim.
Calculele femeilor de afaceri demonstreaza punctual efectele adverse generate de Cod. Iata, de pilda, efectele eliminarii conventiilor civile.
“Analizand diferentele de taxe platite suplimentar de catre angajat si angajator, la nivelul taxelor si impozitelor sta
