Tuica pentru virva lupilor

Unul dintre batrinii satului, Costina Gheorghe, zis Tot, in virsta de 92 de ani, spune ca lupul este singurul care avea drept de viata si de moarte asupra tuturor vietatilor, inclusiv a omului. Virva lupilor pleca prin sat o data cu rasaritul soarelui, insotit de o ceata de flacai. In calea lor nu trebuia sa iasa nici o femeie, fie ea maritata sau nu, pentru ca atunci insemna ca tot anul vor fi bintuite de lupi. In ?ziua lupului?, femeile se ascundeau in case si nu se aratau nici macar la fereastra. Barbatii, in schimb, trebuia sa primeasca virva in curtea casei si sa o omeneasca cu tuica fiarta si friptura de porc sau oaie. Singurul din ceata care avea voie sa manince carne, fiind post, era virva.

O singura fata putea vedea virva

Pe masura ce inainta prin sat, ceata adunata in urma virvei se marea tot mai mult, barbatii colindati alaturindu-se alaiului. Toata procesiunea era acompaniata de ?dubasii? (tobosarii) satului, in ritmuri sacadate, imitind bataile inimii. Singura fata care se putea intilni cu virva era cea care a facut masca aleasa. Ea putea sa-l intilneasca doar citeva minute, la amiaza, cind trebuia sa-l hraneasca si sa-l laie.

Pentru acest ritual, fiecare fata trebuia sa fie pregatita din timp deoarece nu se stia a cui masca va fi aleasa. La casa fetei virva intra singura in camera cea mai buna, pregatita special pentru ceremonie. Apoi, venea fata care trebuia sa poarte cu ea un ulcior cu apa, in care fusesera fierte ?bolbote?, adica ierburi de leac.

Cu aceasta apa, virva era lauta astfel incit tot anul sa nu se atinga relele si bolile de ea. Apoi, din bucatele pregatite, tinara trebuia sa hraneasca virva cu mina ei pentru ca tot anul sa nu se atinga de gospodariile din sat decit cu voia stapinilor. Ritualul nu trebuia sa dureze mai mult de zece minute si era insotit de ritmul dubasil