Ani la rindul au fost in atentia presei si a intregii societati ca un subiect de senzatie: copiii infectati cu HIV. Ani la rindul au fost denumiti "Generatia HIV". Sau generatia SIDA. O generatie cu tare cumplite: marginalizata total si trecuta pe linia moarta a vietii, desi vina nu era a lor, ci a sistemului. Medicii specialisti le dadeau putine sanse de supravietuire peste virsta de 8 ani. Anii au trecut, iar acestia nu mai sint acum la virsta copilariei. Cei mai multi dintre ei, care au scapat cu viata, au ajuns la virsta adolescentei. O virsta extrem de sensibila, la care se formeaza personalitatea, incep visurile si se infiripa primele planuri de viitor. La prima vedere, acesti adolescenti nu se deosebesc de adolescentii sanatosi de virsta lor. Poate doar printr-o maturitate precoce si o dorinta mai puternica de a trai ca orice om normal, fara a fi privit ca un ciumat. Toti sint optimisti si vor sa apuce batrinetile. Dar pina atunci sint nevoiti sa lupte in fiecare zi cu cea mai cumplita boala: SIDA. Dar, din pacate, nu trebuie sa lupte numai cu boala, ci si cu un dusman la fel puternic: prejudecatile oamenilor. Prejudecati care au transformat "Generatia SIDA" intr-o generatie de adolescenti izolati, ignorati si respinsi cu vehementa de societate. "Eu nu am sa mor altfel decit alti oameni. Am HIV, mi-a spus mama acum citiva ani. Stiu si ce inseamna asta. Pot muri si miine, ca da o masina peste mine. Nu? Dar pot muri si de batrinete. Daca iau tratamentul si maninc bine, voi trai multi ani. Si poate pina atunci se descopera un leac care sa ne salveze", spune Costel, care a implinit acum o luna 16 ani, dar care pare de 10-11 ani. Povesteste degajat, sigur pe el, tot ce vrei despre HIV, despre boala SIDA. Doar in ochii lui, negri ca taciunele, citesti o lupta crincena pentru viata si o speranta de care se agata parca toate visurile lui, tot sufletul lui. Sub vorbele