Sfirsitul de an se afla sub semnul unui puternic puseu partitocratic. Votul popular, atit cit a ramas de democratic dupa numeroasele iregularitati care au afectat reprezentarea politica in parlament la 28 noiembrie, este pervertit de jocul oligarhic al partidelor.

Urmarind sa pastreze controlul asupra clientelei aflate in proces de reorientare, dar si sa intirzie totodata, daca nu chiar sa blocheze dinamica institutionala generata de alegerile prezidentiale, blocul guvernarii, transformat subit in blocul opozitiei, sfideaza societatea...

Transformind secretul votului intr-o mascarada, partidele beneficiare ale fraudelor din 28 noiembrie incearca sa pastreze controlul politic dincolo de reguli sau principii. Beneficiile puterii sint mai presus decit orice morala publica.

Acest comportament care lipseste de legitimitate alegerea presedintilor celor doua camere dovedeste ca, nici in 2004, politicienii nu au inteles mesajul electoratului.

Incertitudinile in privinta viitoarei guvernari sint rezultatul caracterului artificial al vietii politice romanesti din epoca Iliescu. Etichetele doctrinare lipite unor grupuri de interese economice fara dimensiune ideologica au creat si creeaza confuzie.

Lipsa de consistenta ideologica a condus la situatia, incredibila pentru un observator occidental, a colaborarii dintre socialisti si nationalisti. Exercitiul guvernarii este analizat ca si cind ar putea fi, dincolo de orice perspectiva valorica, o simpla tehnica administrativa. Esenta politicii consta, insa, in confruntarea optiunilor, iar politicile publice nu pot fi neutre ideologic.

De aceea, cabala partitocratica incearca sa preia in propriul profit imaginea echilibrarii institutionale. Departe insa de a fi un autentic exercitiu al separatiei puterilor in stat, votul din 20 decembrie a ilustrat dictatul parti