Nu ştiu exact cînd a fost inventat Moş Gerilă. Se spune că ar fi fost brevetat într-o plenară a Partidului Comunist pentru a-l da jos pe tradiţionalul Moş Crăciun, un exploatator dubios, mincinos şi habotnic. Deşi, se pare, de sursă pre-creştină, cel din urmă avea defectul, într-un regim declarat ateu, de a fi legat de marea sărbătoare a creştinismului: Naşterea Domnului. Avea, cum s-ar zice, dosar prost. Aşa încît s-a ajuns la concluzia că e bine pentru poporul muncitor să existe un Moş darnic ("bucuria copiilor"), dar adaptat noilor realităţi ale patriei socialiste eliberate de obscurantism şi ignoranţă. Şi aici - ca în atîtea alte privinţe - tradiţia, sărbătorile tradiţionale au fost recondiţionate şi refolosite politic, în acord cu ideologia de partid şi de stat. Moş Crăciun s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit Moş Gerilă (probabil pe modelul onomastic din Povestea lui Harap-Alb : Setilă, Flămînzilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... ceea ce nici nu era departe de adevăr!), iar bradul sau molidul de Crăciun s-a metamorfozat într-un impersonal "pom de iarnă". Ce, "pomul" e împodobit doar pentru Crăciun? Oamenii îl ţin în casă pînă după Anul Nou! În aceeaşi ordine de idei, versurile "La mulţi ani cu sănătate / Să vă dea Domnul tot ce doriţi" deveniseră "La mulţi ani cu sănătate / Să vă dea viaţa tot ce doriţi". "Viaţa", ca şi "natura", suna mai ştiinţific, mai biologist, mai materialist-dialectic şi istoric, iar "să vă dea Tovarăşul tot ce doriţi" suna ca dracu', orice s-ar spune. Apăruse şi un banc - "Ce vă doriţi, copii, să vă aducă Moş Gerilă?". Răspuns "Să ni-l aducă înapoi pe Moş Crăciun". Am întîlnit bancul şi sub formă versificată, într-un poem fals "curajos", din epocă, al lui Adrian Păunescu. Nu ştiu însă dacă bardul a fost cel care l-a inventat. Lasă că mai circulau şi alte bancuri "cu Moşi", bunăoară cele cu Moş Nicolae (Ceauşescu) şi cizmele... De pe