- Editorial - nr. 253 / 24 Decembrie, 2004 Acum, cand decembrie se stinge frumos, ca umbra subtire a unui plop, sub geamul asteptarilor rasuna, ca in fiecare an, colindul "O, ce veste minunata!". "Sub aripa de inger, sub lacrima de stea", taina nasterii Pruncului Sfant in sufletul fiecaruia dintre noi este insotita de ecoul prelung al colindelor noastre stramosesti coborand din satele cu radacinile adanci in pamantul dainuirii noastre. Intre fulg si lacrima, venind ca un izvor din adancuri, frumuseti stralucitoare ale creatiei anonime, nestemate grele de forta metaforica a cuvantului, colindele rasuna pe sub stresini, in cadrul luminat al ferestrelor. "Florile dalbe, flori de mar", "Deschide usa, crestine", "Marut-margaritar", numeroase variante-colinda ale Mioritei, coborand din muntii albiti de zapada pana la cer, expresie a zestrei spirituale a inaintemergatorilor, a traditiilor noastre multimilenare, ne mangaie sufletul. Cu ele insotindu-ne, ne intoarcem spre ai nostri, spre stramosi, spre sufletul taranului ardelean, sub lumina izbavirii dumnezeiesti. "Fara o colinda romanul nu-i roman, iar satul nu-i sat!" _ rostea un cunoscut profundul adevar. Sub steaua calatoare a magilor, bucuria omului se impleteste cu cea a universului intreg, a infinitatii cosmogonice, intr-adevar, intre aripa de inger si lacrima de stea. Cu inima curata prin lumea asta plina de rautati, o data cu stralucirea iesind din pantecul intunericului pe pamantul intors spre inalt si lumina, in jurul meselor sarbatoresti asteptam revarsarea iubirii lui Dumnezeu. Cand "la toata casa-i lumina", slavind marele praznic al Crestinatatii - Nasterea Domnului Nostru Iisus Hristos, cand miroase a ger cerul, ne dorim, cu totii, sanatate si fericire, nadejde si prosperitate, mangaiere si belsug de daruri si haruri, prin colinde sa ajunga iubirea aproapelui, bucuria si pacea si la casa saracului, la masa